𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐥𝐞 𝐩𝐥𝐚𝐜𝐞 𝐮𝐧𝐨𝐫𝐚 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚 ?

Pare inexplicabil faptul că oamenilor le place să se sperie, dar popularitatea genului cinematografic horror şi, într-o mai mică măsură, a omologului său literar, precum și numărul celor care frecventează anumite parcuri tematice, sugerează că 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐦𝐮𝐥𝐭̗𝐢 𝐚𝐜𝐞𝐢𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐫𝐮𝐧𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭̗𝐞 𝐢̂𝐧𝐟𝐫𝐢𝐜𝐨𝐬̧𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞.

𝐂𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐩𝐚𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐭̧𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐨 𝐞𝐦𝐨𝐭̗𝐢𝐞 𝐝𝐮𝐫𝐞𝐫𝐨𝐚𝐬𝐚̆ 𝐬̧𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐮𝐦𝐚𝐭𝐢𝐳𝐚𝐧𝐭𝐚̆ ?

Neuroştiinţa ne oferă unele informații în legătură cu acest fenomen ciudat. În cadrul unui studiu, a fost scanat creierul unor voluntari în timp ce vizionau un film de groază şi s-a constatat că, în cazul terorii simulate sau fictive (,,ca şi cum” ar fi reală), nu se activează aceleaşi regiuni ale creierului ca într-o situație de frică reală: aşadar, creierul pare să ştie că procesează simulări, nu fapte.

𝐄𝐱𝐩𝐞𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭̗𝐚 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐢𝐢, 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐞𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫𝐞𝐳𝐞 𝐚𝐧𝐮𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐬𝐮𝐛𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐞 𝐜𝐡𝐢𝐦𝐢𝐜𝐞 𝐢̂𝐧𝐝𝐞𝐨𝐬𝐞𝐛𝐢 𝐚𝐝𝐫𝐞𝐧𝐚𝐥𝐢𝐧𝐚 𝐬̧𝐢 𝐝𝐨𝐩𝐚𝐦𝐢𝐧𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐢𝐫𝐜𝐮𝐥𝐚̆ 𝐜𝐚 𝐧𝐞𝐮𝐫𝐨𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭̧𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐬̧𝐢 𝐢̂𝐧 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐥𝐚̆𝐜𝐞𝐫𝐞, 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞, 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬̗𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐜𝐚̆ 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐭𝐫𝐚̆𝐢𝐭𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐜𝐨𝐫𝐞𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚𝐭̗𝐢𝐢 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐞, 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐬𝐚𝐭𝐢𝐬𝐟𝐚̆𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐟𝐚𝐧𝐢𝐢 𝐭𝐞𝐫𝐨𝐫𝐢𝐢.

Prin urmare, cheia ar reprezenta-o experimentarea terorii într-o situație controlată şi acceptată social.