Relațiile afective în viața adultă nu se limitează la cupluri și afecțiune sexuală. Decizia de a fi într-o relație de cuplu este o alegere și nu o necesitate sau un scop unic în viață (așa cum am văzut și văd la mai multe persoane care își plâng disperarea de a nu găsi o persoană cu care să-și împartă viața de cuplu, de zi cu zi…).
𝐏𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐟𝐢 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐟𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐭̗𝐢 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐮𝐧 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐧𝐞𝐫 , 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐣𝐚𝐭̗𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐥𝐚 𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭𝐞, 𝐜𝐮𝐦 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐮 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚 𝐬̗𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐢𝐢. 𝐈̂𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐚𝐬̗𝐢 𝐦𝐨𝐝, 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐟𝐢, 𝐝𝐞 𝐚𝐬𝐞𝐦𝐞𝐧𝐞𝐚, 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐧𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐭̗𝐢 𝐜𝐮 𝐮𝐧 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐧𝐞𝐫, 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐚 𝐜𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞 𝐢̂𝐦𝐩𝐚̆𝐫𝐭̗𝐢𝐦 𝐯𝐢𝐚𝐭̗𝐚 𝐧𝐮 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐚𝐬̗𝐭𝐞𝐩𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬𝐚𝐮 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞. 𝐀 𝐟𝐢 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̗𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐥𝐮 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐟𝐫𝐮𝐦𝐨𝐬, 𝐝𝐚𝐫 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐬𝐜𝐨𝐩 𝐚𝐥 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐞𝐧𝐭̗𝐞𝐢. 𝐀𝐯𝐞𝐦 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢, 𝐚𝐬̗𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐭𝐚𝐬̗𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐩𝐞 𝐭𝐨𝐭 𝐩𝐚𝐫𝐜𝐮𝐫𝐬𝐮𝐥 𝐯𝐢𝐞𝐭̗𝐢𝐢 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞, 𝐝𝐚𝐫 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐚 𝐧𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐥𝐮.
Prin urmare, deși în articolele anterioare am pus accentul pe dragoste pentru a explica acest tip de legătură, evoluția și concepția sa actuală, trebuie să reflectăm și să facem referire ( chiar dacă foarte pe scurt) la alte relații afective care sunt foarte importante în această etapă a vieții.
𝐒𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐚̆𝐦 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞:
Prietenia este o legătură socială ce formează o diadă, între două persoane (deși se pot forma grupuri de prieteni, nu doar perechi de prieteni), de obicei de vârstă apropiată și având caracteristici similare.
Prieteniile în viața adultă au propriile particularități, se schimbă și evoluează în funcție de diferite aspecte. În mod normal, numărul de prieteni scade în raport cu cele menținute în adolescență sau în tinerețe. Acest lucru este o consecință a faptului că evoluția personală ne face să fim mai selectivi: acum știm ce ne place și ce nu ne place cu adevărat și apreciem timpul petrecut împreună dacă este de calitate, nu ca pe o modalitate de a evita să fim singuri sau de a ne căuta identitatea . Din acest motiv, în această perioadă este un fapt obișnuit să ne reducem considerabil numărul de prieteni, pentru că acum suntem mai puțin interesați să avem cu cine să ne petrecem timpul, și ne interesează, mai degrabă, să fim alături de oameni cu care ne face plăcere să petrecem timp. Pe de altă parte, presupune, de asemenea, o perioadă de schimbări în mediul nostru, care condiționează tipul de relații pe care le stabilim. Ne aflăm într-o etapă productivă, în care munca ocupă o parte importantă din viața cotidiană și din obiectivele și scopurile noastre, așa că unele dintre prieteniile pe care le stabilim derivă în mod logic din acest domeniu. Cu acești colegi împărtășim subiecte, experiențe, probleme și ne identificăm cu ei.
De asemenea, este posibil să avem un prieten din copilărie sau din adolescență care a supraviețuit vârtejurilor evolutive ale amândurora. Dar, în această perioadă, tipul de relație pe care o avem cu prietenul din copilărie, se maturizează, iar importanța și valoarea ei nu se mai amplifică, așa cum fusese în adolescență, ci ocupă un loc important, dar realist, în viața noastră. De fapt, mai mult decât experiențele din prezent cu acel prieten din copilărie, ceea ce cântărește mai mult este amintirea momentelor trăite, pentru a menține relația.
În articolul viitor, voi scrie despre relațiile toxice – relații care au ca rezultat daune și distrugeri.
