Vârsta adultă este o perioadă în care prieteniile se schimbă calitativ și cantitativ, ținând pasul cu propriile schimbări. Totuși, cu toții am experimentat și am observat relații care, departe de a oferi această legătură stabilă care ajută o persoană să se dezvolte și îi oferă sprijin, au car rezultat daune și distrugeri.
Acestea sunt relațiile care dăunează grav dezvoltării noastre cognitive, emoționale și sociale. Menținerea acestui tip de relație are mult de-a face cu atașamentele timpurii, așa cum am explicat deja în alte articole, dar asta nu înseamnă că suntem condamnați să rămânem tulburați fără a putea construi noi legături, mult mai sănătoase și mai satisfăcătoare.
Cum identificăm o relație toxică?
Pentru persoanele ce și-au construit primele legături pe baza unor relații în care a predominat atașamentul nesigur sau ambivalent, este dificil să identifice că anumite situații de mai târziu pot fi dăunătoare. Așadar, câteva puncte-cheie de recunoaștere a unei relații nocive pot fi următoarele: sunt acele relații în care nu ne simțim în largul nostru, ne produc emoții și sentimente negative, avem impresia că nu sunt echilibrate (o persoană se implică mult mai mult decât celălalt), pe scurt, generează disconfort.
Este destul de dificil să identificăm dacă o relație este dăunătoare și mai ales să încercăm să ieșim din ea. Relațiile afective – și, în acest caz particular, prieteniile – sunt alcătuite dintr-o rețea complicată de legături care au fost generate de-a lungul timpului și care sunt pline de afecțiune. Să nu uităm că prietenia este un tip de relație afectivă. Sentimentul de a pierde o prietenie, chiar dacă este o alegere personală, va produce întotdeauna o durere la început și o confruntare pe care muți oamenii vor să o evite. Este ca și cum am avea o săgeată înfiptă în corp, care trebuie scoasă, în ciuda durerii pe care o provoacă, pentru ca organismul să se vindece. Dacă o relație de presupusă prietenie produce disconfort, nu este deloc o prietenie. Prietenia este dezinteresată, reciprocă, iar dacă nu este așa, nu se poate numi prietenie.
Cunoașterea caracteristicilor fundamentale ce definesc o prietenie ne poate permite să identificăm relațiile care nu îndeplinesc aceste premise. Acestea sunt următoarele:
• Prietenia este o legătură variabilă, cu grade și intensități diferite. Această gradație este legată de gradul de afecțiune față de o persoană. Astfel, diferite prietenii pot implica grade diferite de afecțiune.
• Relațiile de prietenie sunt legături voluntare. Noi luăm decizia de a ne împrieteni sau nu cu persoana care se împrietenește cu noi, sau decidem în mod liber să oferim această prietenie altei persoane.
• Prietenia este o legătură simetrică, între egali care împărtășesc multe caracteristici, cum ar fi vârsta, hobbyurile, interesele ș.a.m.d.
• Prietenia este o legătură reciprocă, condiționată de satisfacția reciprocă.
• Relațiile de prietenie încep cu dăruirea care este modul de exprimare a afecțiunii care constituie prietenia. Această dăruire include și ”să ne facem timp”.
• În prietenie, acceptăm oamenii așa cum sunt, cu părțile lor bune și rele, fără a încerca să îi schimbăm, oferindu-le sprijin, ajutându-i și bucurându-ne de momentele pozitive pe care le trăim împreună.
• Prietenia nu se bazează pe așteptări de la celălalt. Nu se dăruiește așteptând ceva în schimb. Dăruim pentru că așa vrem, pentru că este nevoia noastră, pentru că cealaltă persoană este importantă pentru noi și, în același timp, simțim că noi suntem la fel de importanți pentru ea.
• Prietenia ne face să ne simțim bine.
Așadar, trebuie să ne gândim bine cum ne simțim într-o astfel de relație, cum ne simți după ce am vorbit sau am petrecut timp cu această persoană; este un ghid bun pentru a detecta prieteniile toxice.
𝐒𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐮𝐢𝐭𝐚̆𝐦 𝐜𝐚̆ 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐚̆ 𝐛𝐮𝐬𝐨𝐥𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐚𝐟𝐥𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫, 𝐢𝐚𝐫 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐛𝐮𝐬𝐨𝐥𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐥𝐚𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞.