Prietena și colega mea psihoterapeut Alexandra, are o mare problemă să ceară bani clienților pentru munca ei. M-a sunat acum câteva zile și mi-a povestit ultima istorie pe care a făcut-o:
”𝑀-𝑎𝑚 𝑢𝑖𝑡𝑎𝑡 𝑙𝑎 𝑐𝑒𝑎𝑠: 𝑒𝑟𝑎 12 𝑓𝑖𝑥. 𝐼̂𝑛 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̗𝑖𝑡, 𝑜𝑟𝑎 𝑐𝑢 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑝𝑎𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡 𝑠𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑎𝑠𝑒. 𝑀𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡̗𝑒𝑎𝑚 𝑢𝑠̗𝑢𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑎𝑡𝑎̂𝑡𝑒𝑎 𝑒𝑚𝑜𝑡̗𝑖𝑖. 𝐷𝑎𝑟 𝑓𝑢𝑠𝑒𝑠𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑎𝑛𝑡. 𝑈𝑛𝑎 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑎, 𝑑𝑟𝑒𝑠𝑒𝑠𝑒𝑚 𝑒𝑢 𝑏𝑢𝑠𝑢𝑖𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑐𝑢𝑚𝑣𝑎, 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̂𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒 𝑐𝑢 𝑜 𝑜𝑟𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔.
𝑀𝑎𝑖 𝑐𝑢 𝑢𝑛 𝑜𝑐ℎ𝑖 𝑝𝑒 𝑓𝑜𝑎𝑖𝑎 𝑐𝑢 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎̆𝑟𝑖, 𝑚𝑎𝑖 𝑐𝑢 𝑜 𝑖𝑚𝑝𝑟𝑜𝑣𝑖𝑧𝑎𝑡̗𝑖𝑒 , 𝑖𝑒𝑠̗𝑖𝑠𝑒 𝑏𝑖𝑛𝑒. 𝑀𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡̗𝑒𝑎𝑚 𝑏𝑢𝑐𝑢𝑟𝑜𝑎𝑠𝑎̆.
𝐷𝑎𝑟 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑔𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒-𝑎𝑏𝑖𝑎 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒𝑎: 𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑐𝑒𝑟 𝑏𝑎𝑛𝑖? 𝑀𝑖 𝑠𝑒 𝑝𝑎̆𝑟𝑒𝑎 𝑒𝑥𝑡𝑟𝑒𝑚 𝑑𝑒 𝑗𝑒𝑛𝑎𝑛𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐 𝑎𝑠𝑡𝑎. 𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑜 𝑠𝑎̆ 𝑧𝑖𝑐𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑎 𝑙𝑎 𝑝𝑖𝑎𝑡̗𝑎̆? 𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑐𝑢𝑚𝑝? 𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑎𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑟𝑒𝑡̗𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒
𝐼𝑎𝑠̗𝑖, 𝑖𝑎𝑟 𝑒𝑙 𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑧𝑜𝑛𝑎 𝑀𝑜𝑙𝑑𝑜𝑣𝑒𝑖. 𝐷𝑒 𝑓𝑎𝑝𝑡, 𝑎𝑟𝑢𝑛𝑐𝑎𝑠𝑒 𝑎𝑠̗𝑎 𝑖̂𝑛 𝑡𝑟𝑒𝑎𝑐𝑎̆𝑡, 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢 𝑚𝑖𝑐. 𝑀𝑎𝑖 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑖̂𝑙 𝑙𝑎𝑠 𝑝𝑒 𝑒𝑙 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑒 „𝑐𝑎̂𝑡 𝑐𝑜𝑠𝑡𝑎”. 𝐴𝑠𝑡𝑎 𝑚𝑖-𝑎𝑚 𝑧𝑖𝑠 𝑖̂𝑛 𝑔𝑎̂𝑛𝑑 𝑖̂𝑛 𝑢𝑟𝑚𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 10 𝑠𝑒𝑐𝑢𝑛𝑑𝑒.
𝑁𝑒-𝑎𝑚 𝑟𝑖𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑠̗𝑖 𝑙-𝑎𝑚 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑠 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑢𝑠̗𝑎̆. 𝐼-𝑎𝑚 𝑧𝑎̂𝑚𝑏𝑖𝑡 𝑠̗𝑖 𝑛-𝑎𝑚 𝑧𝑖𝑠 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐. 𝑀𝑖-𝑎 𝑧𝑎̂𝑚𝑏𝑖𝑡 𝑠̗𝑖 𝑒𝑙 𝑠̗𝑖 𝑛-𝑎 𝑧𝑖𝑠 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐.
𝐶𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑐𝑜𝑝𝑎̆𝑟 𝑡𝑎̆𝑐𝑒𝑟𝑒𝑎, 𝑎𝑚 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑝𝑢𝑛 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑢𝑚𝑝𝑙𝑢𝑡𝑢𝑟𝑎̆, 𝑔𝑒𝑛: 𝑣𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑜𝑎𝑟𝑐𝑒𝑡̗𝑖 𝑙𝑎 𝐼𝑎𝑠̗𝑖? ( 𝑡𝑖𝑝𝑢𝑙 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑠𝑒 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑢𝑛 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔), 𝑠̗𝑡𝑖𝑡̗𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔𝑒𝑡̗𝑖 𝑙𝑎 𝑔𝑎𝑟𝑎̆? 𝑒𝑡𝑐
𝐼𝑎𝑟 𝑒𝑙, 𝑚𝑖-𝑎 𝑟𝑎̆𝑠𝑝𝑢𝑛𝑠 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑠 𝑙𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎̆𝑟𝑖, 𝑎 𝑧𝑖𝑠 ” 𝑏𝑢𝑛𝑎̆ 𝑧𝑖𝑢𝑎” 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑝𝑙𝑒𝑐𝑎𝑡 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑒 𝑐𝑎̂𝑡 𝑐𝑜𝑠𝑡𝑎̆.”
𝐕𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐭̗𝐢 𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐜𝐚̆ 𝐬𝐞𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐫𝐮𝐬̗𝐢𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐢̂𝐦𝐩𝐢𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐭-𝐨 𝐩𝐞 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐬𝐚̆-𝐢 𝐜𝐞𝐚𝐫𝐚̆ 𝐜𝐥𝐢𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐛𝐚𝐧𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐦𝐮𝐧𝐜𝐚 𝐞𝐢, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐝𝐞𝐦𝐨𝐥𝐚𝐭𝐨𝐫 𝐚𝐥 𝐬𝐭𝐢𝐦𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐞. 𝐑𝐮𝐬̗𝐢𝐧𝐞𝐚, 𝐯𝐢𝐧𝐨𝐯𝐚̆𝐭̗𝐢𝐚, 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐬̗𝐢 𝐮𝐦𝐢𝐥𝐢𝐧𝐭̗𝐚, 𝐔𝐂𝐈𝐃 𝐒𝐓𝐈𝐌𝐀 𝐃𝐄 𝐒𝐈𝐍𝐄.
Pentru asta, îți propun să alegi să acționezi conștient în relația cu ceilalți.
𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐬-𝐚 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐢𝐭 𝐥𝐚 𝐄𝐋 (𝐥𝐚 𝐜𝐥𝐢𝐞𝐧𝐭), 𝐢̂𝐧 𝐥𝐨𝐜 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐄𝐀. 𝐀𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐞𝐜𝐮𝐚𝐭̗𝐢𝐚 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐧𝐞𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐢̂𝐧 𝐭𝐢𝐧𝐞. 𝐓𝐞 𝐝𝐮𝐜𝐢 𝐥𝐚 𝐨 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐫𝐞 𝐬̗𝐢 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐥 𝐭𝐚̆𝐮 𝐞 ❞𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐨 𝐬𝐚̆ 𝐦𝐚̆ 𝐩𝐥𝐚𝐜𝐚̆❞
𝐈̂𝐧 𝐥𝐨𝐜 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐢, ❞𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐨 𝐬𝐚̆-𝐦𝐢 𝐩𝐥𝐚𝐜𝐚̆
❞
Practic Alexandra și-a făcut griji că poate clientul o s-o creadă ahtiată după bani sau că i se va părea prea scump în raport de veniturile lui, dar nu s-a gândit nici o clipă la faptul că munca ei merita să fie plătită.
Până la urmă, ca să ajungă să sta față în față cu el, în cabinetul pe care l-a amenajat așa frumos, i-au trebuit 6 ani ca să ajungă psihoterapeut. Nu mai punem banii de chirie și cheltuielile pe care le-a avut cu cabinetul.
Este bine să știi că rușinea e o emoție parazită și are legătură cu lipsa ta de valoare. Și dacă nu te valorizezi ( îți amintești ce ți-am zis în prima provocare) nu ai o stimă de sine bună. ( Sîc!)
Și cum facem ca să nu mai simțim rușine, umilință, frică sau vinovăție?
E ușor de zis , dar greu de făcut, însă nu imposibil.
CONCENTREAZA-TE PE FAPTE ( COMPORTAMENTE) .
De exemplu, în cazul Alexandrei, acțiunea concretă ar fi fost să-i ceară banii fie la începutul ședinței când poți avea o discuție de informare referitor la prețurile practicate, fie după finalizarea ședinței.
În alte situații, asta poate însemnă să-ți evaluezi faptele (comportamentul) și să admiți greșeala și corecția (responsabilitatea) .
Partea bună este că orice comportament poate fi ajustat, corectat sau îmbunătățit și dacă ne concentrăm atenția pe el, nu mai simțim rușine, vinovăție sau umilință.
𝐀𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢, 𝐦𝐚̂𝐢𝐧𝐞 𝐬̗𝐢 𝐢̂𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐨𝐫 𝐮𝐫𝐦𝐚, 𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐨𝐜 𝐬𝐚̆ 𝐞𝐯𝐢𝐭̗𝐢 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐞𝐦𝐨𝐭̗𝐢𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐮𝐜𝐢𝐝 𝐬𝐭𝐢𝐦𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐞: 𝐫𝐮𝐬̗𝐢𝐧𝐞, 𝐯𝐢𝐧𝐨𝐯𝐚̆𝐭̗𝐢𝐞, 𝐮𝐦𝐢𝐥𝐢𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐬𝐚𝐮 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚̆. 𝐈̂𝐧 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛, 𝐩𝐨𝐭̗𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐢 𝐫𝐚̆𝐛𝐝𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐬̗𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐞𝐳𝐢 𝐩𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞. 𝐂𝐞 𝐚𝐦 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐞 𝐮𝐫𝐦𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐚𝐜
𝐑𝐮𝐬̗𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐞𝐯𝐚𝐥𝐨𝐫𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞.( 𝐄𝐮 𝐧𝐮 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐫𝐞𝐳)
𝐕𝐢𝐧𝐨𝐯𝐚̆𝐭̗𝐢𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐠𝐫𝐞𝐬̗𝐞𝐚𝐥𝐚̆. ( 𝐄𝐮 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐛𝐮𝐧)
𝐅𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐞𝐩𝐮𝐭𝐢𝐧𝐭̗𝐚̆ . ( 𝐄𝐮 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭)
𝐔𝐦𝐢𝐥𝐢𝐧𝐭̗𝐚 𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐄𝐮 𝐧𝐮 𝐦𝐞𝐫𝐢𝐭.
Astfel:
Greșit: Replica asta a sunat ca dracu! Am fost penibil.
Corect: Mai încerc până o să-mi iasă.
Greșit: Doamne, ce penibil! Cum am putut să fac greșeala asta?
Corect: Ok. Cum aș putea să o repar?
Greșit: Nu trebuia să mă enervez și să înjur. M-am făcut de râs!
Corect: Îmi pare rău, trebuia să vorbesc frumos chiar dacă m-am enervat, înțeleg regulile.
𝓒𝓾 𝓭𝓻𝓪𝓰,
𝓖𝓪𝓫𝓲