𝐔𝐧𝐞𝐨𝐫𝐢, 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐭𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐩𝐥𝐞𝐬̗𝐢𝐭𝐨𝐫, 𝐝𝐚̆-𝐭̗𝐢 𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐭𝐫𝐚𝐠𝐢.

Ignoră apelurile, lasă mesajele să stea necitite și retrage-te într-un loc unde poțit fi singur. Nu este vorba despre a fugi de nimeni – este despre a-ți da spațiu să respiri. Așa, o să afli că există o mângâiere ciudată/interesantă în a te îndepărta de lume, pentru a-ți da voie să stai în liniște și să simți orice trebuie să simți fără a explica nimănui.

Cred că toți avem zile ca astea – când și cel mai mic zgomot pare prea mult…

Așa că  dă-ți voie să refuzi totul. Fă-ți timp să-ți sortez propriile gânduri, doar să stai cu ce te apasă.

Nu e ușor, dar uneori, să-ți  înfrunți singur această stare, îți va aduce un fel de liniște, de calm pe care nimic altceva nu-l poate face.

Și încet, încet, bucată cu bucată, vei găsi drumul înapoi spre tine, puțin mai puternic, puțin mai clar, puțin mai bine cu tine.