Am fost ocupată să-mi găsesc calmul, liniștea și starea de bine. Sună nebuneşte, ştiu. Dar este un job cu normă întreagă și se plătește atât de bine. Și tare bine îmi face. Am sortat lucrurile care îmi aduc liniștea și lucrurile care o perturbă. Am petrecut ore întregi făcând efectiv doar ceea ce-mi place. Și iubesc ceea ce fac. Acum, savurez ceaiul, îl beau încet, în mod conștient, nu compulsiv. Încet, încet. Și aproape îl simt cum mă îmbrățișează în timp ce rătăcește pe pieptul meu și îmi umple plămânii cu genul ăla de respirație recunoscătoare. Acum salut oamenii care trec pe aici. Fac cu mâna de la distanță ca o școlăriță, prin fereastră. Mă uit la ploaie, în timp ce alunecă și strălucește pe trotuar. Apoi văd cum soarele își pictează lumina pe peretele meu. Și cum el pare să o facă mereu, atunci când am atâta nevoie.
Și am mai fost ocupată să cresc lucruri precum cele aflate în inima mea. Și speranţa mea. Și comoara mea aflată în suflet, învățând diferența dintre bucurie și fericire. Deci, dacă nu m-ați găsit și nu mă veți găsi o vreme, să știți că am fost și încă sunt ocupată. Cu reconectarea cu mine, cu găsirea calmului, liniștii și stării de bine. Sună nebunesc, știu. Dar nu este.
Cu dragoste, Gabriela
